Stau cu ochii in tavan si ma gandesc: cate lucruri s-au schimbat, cata viata noua a luat forma…si nu-mi place forma asta, vreau alta.
N-am sa-mi mai petrec noptile privind acest tavan. De cate ori nu mi-a tinut companie… Cate vise am agatat de el… Stau acolo, atarnate, asteapta sa le culeaga cineva.
Si eu nu stiu in cat timp se coc. Maslinele se culeg in noiembrie, strugurii in septembrie. Si visele mele?Nu stiu.
Poate am semanat gresit, poate nu au avut destul soare, dar e atata timp de cand astept si nu creste nimic.
Copacul viselor mele nu vrea sa dea roade.